Îți Scriu Din Viitor

Îți scriu dintr-o zi de mâine, Când nu o să mai doară așa. Când o să privești în urmă Și-o să spui: „A fost viața mea.” Știu că azi ți-e greu în piept, Știu că nu mai vezi ieșire. Știu că râzi când lumea-ntreabă, Dar în tine-i obosire. Nu te certa că ai căzut, Nu ești slab că te-ai oprit. Uneori, ca să te afli, Trebuie să te fi pierdut. O să treacă noaptea asta, Nu cum vrei, dar va trece. Și omul care plânge azi O să-nvețe iar să meargă. Îți scriu din viitor, Să nu renunți acum. Mai ai lumină în tine, Chiar dacă nu vezi niciun drum. Îți scriu din viitor, Și-ți spun încet, cu dor: Ce azi te rupe pe dinăuntru Mâine poate fi izvor. O să pierzi oameni pe drum, Dar nu pe toți îi pierzi degeaba. Unii pleacă din viața ta Ca să-ți facă loc la pacea. O să înțelegi târziu De ce ușile s-au închis. Dumnezeu n-a luat din tine, Doar te-a scos din ce te-a stins. Nu mai ține cu dinții De ce nu te ține blând. Ce e pentru sufletul tău Nu te lasă cerșind. O să treacă noaptea asta, Nu cum vrei, dar va trece. Și omul care plânge azi O să-nvețe iar să meargă. Îți scriu din viitor, Să nu renunți acum. Mai ai lumină în tine, Chiar dacă nu vezi niciun drum. Îți scriu din viitor, Și-ți spun încet, cu dor: Ce azi te rupe pe dinăuntru Mâine poate fi izvor. Într-o zi o să-ți mulțumești Că n-ai rămas unde durea. Că ai ales să mergi plângând, Dar n-ai lăsat să moară inima. Într-o zi o să înțelegi Că Dumnezeu te-a ținut viu. Nu ca să uiți tot ce-ai pierdut, Ci ca să vezi ce poți să fii. Îți scriu din viitor, Să nu renunți acum. Mai ai lumină în tine, Chiar dacă nu vezi niciun drum. Îți scriu din viitor, Și-ți spun încet, cu dor: Ce azi te rupe pe dinăuntru Mâine poate fi izvor. Îți scriu din viitor... Rămâi. O să vezi de ce.