Nu Ne-a Ajuns Timpul

Te-am întâlnit într-o vreme Când nu știam ce vreau. Tu aveai lumea ta întreagă, Eu încă mă căutam. Vorbeam nopți întregi pe ascuns, De parcă timpul stătea. Și fără să spunem prea multe, Inima deja știa. Aveai un fel de-a privi Care mă făcea să tac. Eu râdeam ca să ascund Cât îmi erai de drag. N-am fost străini, dar nici ai noștri, N-am fost sfârșit, n-am fost început. Ne-am ținut aproape o vreme, Dar viața ne-a pierdut. Nu ne-a ajuns timpul Să fim ce puteam fi. Ne-am iubit în tăcere, Dar n-am știut să fim. Nu ne-a ajuns timpul, Ne-a prins viața pe drum. Și din cea mai frumoasă poveste A rămas doar „ce-ar fi fost acum”. Te văd uneori în oraș, Dar nu mai știu ce să spun. Zâmbim ca doi oameni maturi, Cu tot trecutul în drum. Tu porți o liniște nouă, Eu port un dor mai vechi. Și parcă între noi doi Sunt ani întregi, nu perechi. N-a fost trădare, n-a fost ceartă, N-a fost nimic murdar. Doar două inimi aproape, Într-un timp nepotrivit iar. N-am fost străini, dar nici ai noștri, N-am fost sfârșit, n-am fost început. Ne-am ținut aproape o vreme, Dar viața ne-a pierdut. Nu ne-a ajuns timpul Să fim ce puteam fi. Ne-am iubit în tăcere, Dar n-am știut să fim. Nu ne-a ajuns timpul, Ne-a prins viața pe drum. Și din cea mai frumoasă poveste A rămas doar „ce-ar fi fost acum”. Dacă într-o altă viață Te-aș întâlni la fel, N-aș mai lăsa tăcerea Să aleagă pentru mine. Ți-aș spune fără teamă: „Rămâi, nu pleca.” Poate atunci povestea noastră Nu s-ar mai termina. Nu ne-a ajuns timpul Să fim ce puteam fi. Ne-am iubit în tăcere, Dar n-am știut să fim. Nu ne-a ajuns timpul, Ne-a prins viața pe drum. Și din cea mai frumoasă poveste A rămas doar „ce-ar fi fost acum”. Nu ne-a ajuns timpul... Dar te-am iubit. În felul meu.