Prea Ocupați Să Trăim

Am agenda plină iarăși, Dar sufletul mi-e gol. Alerg dintr-o zi în alta, Parcă joc același rol. Spun mereu: „Vorbim mai târziu”, Și mai trece încă o zi. Mama sună să mă-ntrebe Dacă am timp să pot veni. Tata zice că e bine, Dar îl simt mai obosit. Eu tot strâng pentru un mâine Și azi uit să fiu iubit. Ne grăbim să avem de toate, Dar pierdem ce-i mai bun. Și când inima ne strigă, Noi îi spunem: „Nu acum.” Suntem prea ocupați să trăim, Prea grăbiți să ne iubim. Strângem lucruri, pierdem oameni, Și apoi ne amintim. Suntem prea ocupați să trăim, Prea tăcuți când ne e dor. Avem tot mai multe-n casă, Dar mai puțin în sufletul lor. Copilul mă așteaptă seara, Cu o poveste de spus. Eu ajung târziu acasă, Cu privirea tot mai dus. Îi cumpăr ce își dorește, Dar timpul meu lipsește iar. Și mă doare când înțeleg Că iubirea nu se dă prin dar. Telefonul tot se-aprinde, Lumea cere câte ceva. Dar cei care mă iubesc Vor doar puțin din viața mea. Ne grăbim să avem de toate, Dar pierdem ce-i mai bun. Și când inima ne strigă, Noi îi spunem: „Nu acum.” Suntem prea ocupați să trăim, Prea grăbiți să ne iubim. Strângem lucruri, pierdem oameni, Și apoi ne amintim. Suntem prea ocupați să trăim, Prea tăcuți când ne e dor. Avem tot mai multe-n casă, Dar mai puțin în sufletul lor. Ce folos să ai de toate, Dacă n-ai cui să le spui? Ce folos să urci în lume, Dacă inima rămâne a nimănui? Oprește-te o clipă, Sună omul tău drag. Viața nu așteaptă mereu Să terminăm ce-avem de făcut. Suntem prea ocupați să trăim, Prea grăbiți să ne iubim. Strângem lucruri, pierdem oameni, Și apoi ne amintim. Suntem prea ocupați să trăim, Prea tăcuți când ne e dor. Avem tot mai multe-n casă, Dar mai puțin în sufletul lor. Prea ocupați să trăim... Sună-i azi. Nu mâine.