Ai Venit Când Nu Mai Credeam

Ai venit când nu mai credeam Că mai poate fi cineva. Când aveam sufletul strâns Și nu mai știam a ierta. Nu ai venit cu vorbe mari, Nici cu promisiuni de film. Ai venit cu liniște Și m-ai făcut să respir. Eu eram obișnuit cu plecări, Cu uși închise încet. Tu ai stat lângă mine Până m-am întors în piept. Nu mi-ai cerut să uit totul, Nu mi-ai cerut să fiu alt om. Doar ai avut răbdare cu mine Când eu nu mai aveam deloc. Ai venit când nu mai credeam Și mi-ai aprins inima. Când eu vedeam doar sfârșituri, Tu mi-ai arătat dragostea. Ai venit când nu mai credeam Că pot să iubesc curat. Și din omul care se temea, Ai făcut un om iertat. Nu știu cum ai înțeles Tot ce eu ascundeam greu. Mă priveai fără grabă Și parcă mă vedeai mereu. Când tăceam, nu mă forțai, Când fugeam, mă așteptai. Și din toate fricile mele Tu încet mă ridicai. Azi nu-mi mai e teamă de mâine, Dacă mâine e cu tine. Fiindcă lângă omul potrivit Și furtuna trece bine. Nu mi-ai cerut să uit totul, Nu mi-ai cerut să fiu alt om. Doar ai avut răbdare cu mine Când eu nu mai aveam deloc. Ai venit când nu mai credeam Și mi-ai aprins inima. Când eu vedeam doar sfârșituri, Tu mi-ai arătat dragostea. Ai venit când nu mai credeam Că pot să iubesc curat. Și din omul care se temea, Ai făcut un om iertat. Dacă într-o zi voi uita Să-ți spun ce ești pentru mine, Amintește-mi de seara Când m-ai găsit printre ruine. Nu erai obligată să rămâi, Nu era datoria ta. Dar ai ales să-mi fii lumină Când eu nu mă mai vedeam. Ai venit când nu mai credeam Și mi-ai aprins inima. Când eu vedeam doar sfârșituri, Tu mi-ai arătat dragostea. Ai venit când nu mai credeam Că pot să iubesc curat. Și din omul care se temea, Ai făcut un om iertat. Ai venit... Când nu mai credeam. Și-ai rămas.