Prima Mea Casă Ai Fost Tu

Înainte să știu de lume, Înainte să am un nume, Tu mă purtai sub inimă Și vorbeai cu Dumnezeu despre mine. Nu știam ce este frica, Nu știam ce este dor. Dar știam că lângă tine E ceva cald și ușor. Nu aveam ochii deschiși, Dar simțeam că nu sunt singur. Bătea inima ta aproape Ca o lumină în întuneric. Și poate de aceea, mamă, Oriunde viața m-a purtat, Când mi-a fost cel mai greu pe lume, Tot spre tine m-am întors în gând. Prima mea casă ai fost tu, Primul meu drum, primul meu bine. Înainte să pot spune „mamă”, Tu deja plângeai pentru mine. Prima mea casă ai fost tu, Și azi, când sufletul mi-e greu, Mă rog să-ți țină Dumnezeu inima Cum mi-ai ținut-o tu pe-a mea mereu. Când am venit în lumea asta, N-am știut cât te-a durut. Eu am plâns întâia oară, Tu m-ai strâns și ai tăcut. M-ai învățat fără cuvinte Că iubirea nu cere glas. Se vede-n mâinile obosite, În pâinea pusă pe masă la ceas. Anii au trecut pe lângă noi, Eu am crescut, tu ai albit. Și abia acum înțeleg, mamă, Cât ai dus ca să-mi fie mie bine. Și poate de aceea, mamă, Când nu mai știu pe unde sunt, Îți caut vocea în tăcere Ca pe-o rugăciune pe pământ. Prima mea casă ai fost tu, Primul meu drum, primul meu bine. Înainte să pot spune „mamă”, Tu deja plângeai pentru mine. Prima mea casă ai fost tu, Și azi, când sufletul mi-e greu, Mă rog să-ți țină Dumnezeu inima Cum mi-ai ținut-o tu pe-a mea mereu. Iartă-mă pentru zilele Când te-am sunat prea pe fugă. Pentru toate dățile în care N-am auzit dorul din vocea ta blândă. Iartă-mă că am crescut Și-am crezut că sunt departe. Dar omul, oricât de mare ajunge, Tot la mama se întoarce. Doamne, dacă mă asculți, Nu-ți cer lume, nu-ți cer avere. Ține-mi mama sănătoasă, Că-n ea începe sufletul meu. Prima mea casă ai fost tu, Primul meu drum, primul meu bine. Înainte să pot spune „mamă”, Tu deja plângeai pentru mine. Prima mea casă ai fost tu, Și azi, când sufletul mi-e greu, Mă rog să-ți țină Dumnezeu inima Cum mi-ai ținut-o tu pe-a mea mereu. Prima mea casă... Ai fost tu, mamă. Și încă ești.