Nu M-ai Pierdut, M-am Pierdut Eu

Nu știu de ce am tăcut Când trebuia să te țin. Aveam iubirea în față, Dar eu fugeam de destin. Tu îmi vorbeai cu inima, Eu răspundeam prea târziu. Mă prefăceam că-s puternic, Dar în mine era pustiu. Nu te-am rănit din ură, Nu te-am lăsat că n-am iubit. Eram atât de rupt în mine, Că nici eu nu m-am găsit. Și acum, când e liniște, Aud ce n-am vrut să aud. Că tu ai fost lângă mine, Dar eu eram deja pierdut. Nu m-ai pierdut, M-am pierdut eu. Printre frici, printre tăceri, Printre orgoliul meu. Nu m-ai pierdut, Eu nu știam să rămân. Tu voiai iubire simplă, Eu făceam totul prea greu. Ți-am spus că am nevoie De timp și de spațiu gol. Dar adevărul era altul: Mi-era frică să fiu om. Mi-era frică de aproape, Mi-era frică să fiu văzut. Când tu voiai să mă vindeci, Eu mă ascundeam mai mult. Azi nu te chem înapoi, Nu stric pacea ta acum. Dar să știi că port cu mine Tot ce n-am spus pe drum. Și acum, când e liniște, Aud ce n-am vrut să aud. Că tu ai fost lângă mine, Dar eu eram deja pierdut. Nu m-ai pierdut, M-am pierdut eu. Printre frici, printre tăceri, Printre orgoliul meu. Nu m-ai pierdut, Eu nu știam să rămân. Tu voiai iubire simplă, Eu făceam totul prea greu. Dacă mă asculți vreodată, Să nu crezi că te-am uitat. Uneori omul rănește Exact ce l-a salvat. N-am știut să fiu acolo, N-am știut să fiu al tău. Tu ai iubit un om întreg, Dar eu eram rupt mereu. Nu m-ai pierdut, M-am pierdut eu. Printre frici, printre tăceri, Printre orgoliul meu. Nu m-ai pierdut, Eu nu știam să rămân. Tu voiai iubire simplă, Eu făceam totul prea greu. Nu m-ai pierdut... M-am pierdut eu. Iartă-mă.