Când Începi Să Strălucești

Au stat lângă mine când nu aveam nimic, Când visul meu părea departe. Mă băteau pe umăr, îmi spuneau: „O să fie bine”, Dar nu credeau în mine, poate. Cât timp eram jos, eram bun pentru ei, Eram omul simplu, omul lor. Dar când am început să urc puțin, S-au schimbat încet la vorbitor. N-au spus direct că îi doare, N-au spus că nu le convine. Dar zâmbetul lor s-a făcut rece Când au văzut că-mi merge bine. Nu port ură, nu port piatră, Nu mă cobor la vorba lor. Las pe Dumnezeu să vadă Ce e curat în pieptul meu. Când începi să strălucești, Unii nu mai văd lumina. Văd doar umbra lor în tine Și încep să-ți caute vina. Când începi să strălucești, Apar vorbe pe la spate. Dar eu merg cu Dumnezeu, Nu cu gura lor departe. Unii te iubesc cât ești mic, Cât nu le atingi orgoliul. Când ajungi să ai un drum, Îți măsoară fiecare pasul. Îți spun că te-ai schimbat, Că nu mai ești ca înainte. Dar nu-i deranjează schimbarea, Îi deranjează că mergi înainte. Am învățat să tac frumos, Să nu răspund la răutate. Cine mă știe cu adevărat Nu mă judecă din vorbe aruncate. Nu port ură, nu port piatră, Nu mă cobor la vorba lor. Las pe Dumnezeu să vadă Ce e curat în pieptul meu. Când începi să strălucești, Unii nu mai văd lumina. Văd doar umbra lor în tine Și încep să-ți caute vina. Când începi să strălucești, Apar vorbe pe la spate. Dar eu merg cu Dumnezeu, Nu cu gura lor departe. Doamne, ține-mi inima curată, Când lumea mă vorbește rău. Să nu răspund cu aceeași armă, Să rămân pe drumul meu. Dacă mi-ai dat o rază-n viață, Las-o, Doamne, să se vadă. Cine mă iubește sincer Nu se teme că o să-mi meargă. Când începi să strălucești, Unii nu mai văd lumina. Văd doar umbra lor în tine Și încep să-ți caute vina. Când începi să strălucești, Apar vorbe pe la spate. Dar eu merg cu Dumnezeu, Nu cu gura lor departe. Când începi să strălucești... Rămâi curat. Dumnezeu vede.