Dumnezeu n-a uitat de mine

Au fost zile când am întrebat De ce tocmai eu, de ce așa. De ce se închide câte-o ușă Când abia ajung la ea. Am văzut oameni plecând, Am văzut vise oprite. Și-am ținut în piept dureri Pe care nu le-am povestit nimănui. Dar într-o noapte, pe genunchi, Fără vorbe pregătite, Am simțit că nu-s pierdut, Doar trecut prin foc și zile grele. Poate n-am primit ce-am vrut, Poate drumul m-a lovit. Dar ce n-a fost pentru suflet Dumnezeu mi-a oprit. Dumnezeu n-a uitat de mine, Chiar când eu m-am simțit uitat. M-a ținut în zile grele, Când nimeni nu m-a întrebat. Dumnezeu n-a uitat de mine, Chiar când n-am văzut niciun semn. Dacă încă merg prin lume, Înseamnă că mai am un drum de mers. Am plâns fără să fac zgomot, Am râs ca să par întreg. Am pierdut oameni și locuri Pe care credeam că le aleg. Și ce m-a durut atunci Azi începe să aibă sens. Unele pierderi nu te rup, Te scot din ce te ținea prins. Nu mai cer să știu tot planul, Nu mai strig către cer mereu. Învăț să merg cu pași mici, Cu mâna pusă-n mâna Lui Dumnezeu. Poate n-am primit ce-am vrut, Poate drumul m-a lovit. Dar ce n-a fost pentru suflet Dumnezeu mi-a oprit. Dumnezeu n-a uitat de mine, Chiar când eu m-am simțit uitat. M-a ținut în zile grele, Când nimeni nu m-a întrebat. Dumnezeu n-a uitat de mine, Chiar când n-am văzut niciun semn. Dacă încă merg prin lume, Înseamnă că mai am un drum de mers. Doamne, iartă-mă că uneori M-am îndoit în plânsul meu. Că n-am văzut cum mă țineai Când eu credeam că sunt doar eu. Azi nu-ți cer să-mi fie simplu, Nu-ți cer drum fără furtuni. Îți cer doar să-mi ții inima Curată printre oameni și minciuni. Dumnezeu n-a uitat de mine, Chiar când eu m-am simțit uitat. M-a ținut în zile grele, Când nimeni nu m-a întrebat. Dumnezeu n-a uitat de mine, Chiar când n-am văzut niciun semn. Dacă încă merg prin lume, Înseamnă că mai am un drum de mers. N-a uitat de mine... Nici când eu M-am uitat pe mine.