N-a Trecut Furtuna, Dar Am Trecut Eu

Am crezut că dacă mă rog, O să se oprească ploaia. Că o să vină dimineața Și-o să-mi ia din piept povara. Dar au fost zile la rând Când cerul părea închis. Și-am mers cu sufletul ud, Ținând în mine ce n-am zis. Nu m-a ferit viața de greu, Nu m-a ocolit durerea. Dar în fiecare noapte Cineva mi-a ținut puterea. Și-am înțeles încet, plângând, Că nu orice rană dispare. Dar omul care nu renunță Se ridică din încercare. N-a trecut furtuna, Dar am trecut eu. Nu fiindcă am fost tare, Ci m-a ținut Dumnezeu. N-a trecut furtuna, Dar n-am rămas jos. Am plâns, am mers, am dus, Și încă am suflet frumos. Au fost oameni care-au plecat Când aveam nevoie de ei. Și-am învățat pe drumul greu Că nu toți rămân ai tăi. Au fost vise care-au căzut, Fără zgomot, fără semn. Dar poate ce s-a rupt atunci M-a scos dintr-un loc nedemn. Nu mai întreb atât de des De ce a fost să fie așa. Uneori răspunsul vine Când nu-l mai cauți undeva. Și-am înțeles încet, plângând, Că nu orice rană dispare. Dar omul care nu renunță Se ridică din încercare. N-a trecut furtuna, Dar am trecut eu. Nu fiindcă am fost tare, Ci m-a ținut Dumnezeu. N-a trecut furtuna, Dar n-am rămas jos. Am plâns, am mers, am dus, Și încă am suflet frumos. Doamne, dacă mai vin ploi, Nu-mi promite cer senin. Promite-mi doar că ești cu mine Când nu mai știu cum să mă țin. Nu-mi lua toate luptele, Dă-mi inimă să le trec. Și când nu mai văd lumina, Fă-mi un pas să merg drept. N-a trecut furtuna, Dar am trecut eu. Nu fiindcă am fost tare, Ci m-a ținut Dumnezeu. N-a trecut furtuna, Dar n-am rămas jos. Am plâns, am mers, am dus, Și încă am suflet frumos. N-a trecut furtuna... Dar am trecut eu. Cu Dumnezeu.