Cine Mă Întreabă Pe Mine

Toți îmi spun când le e greu, Toți mă caută la nevoie. Eu răspund mereu prezent, Chiar și când nu am putere. Stau cu grijile pe masă, Cu telefonul lângă mine. Spun la toți că sunt ok, Dar nu mă întreabă nimeni. Am învățat să par puternic, Să nu cer, să nu mă plâng. Dar sunt seri în care, sincer, Nu mai știu pe unde sunt. Și când casa se face tăcută, Când nu mai am cui să vorbesc, Îmi pun mâna pe inimă Și încerc să mă găsesc. Cine mă întreabă pe mine Dacă mai pot, dacă mi-e bine? Cine mă ține de mână Când lumea mea se dărâmă? Cine mă vede cu adevărat Când zâmbesc, dar sunt terminat? Cine rămâne lângă mine Când nu mai pot să spun că-i bine? Dimineața trag de mine, Pun cafeaua și pornesc. Am de dus încă o zi, Am oameni pentru care trăiesc. Facturi, drumuri, vorbe multe, Planuri care nu mai ies. Și în tot acest zgomot mare, Pe mine iar mă pierd prea des. Nu vreau milă, nu vreau lacrimi, Nu vreau să par mai greu decât sunt. Vreau doar un om care să-mi spună: „Stai puțin, te văd, te ascult.” Și când casa se face tăcută, Când nu mai am cui să vorbesc, Îmi pun mâna pe inimă Și încerc să mă găsesc. Cine mă întreabă pe mine Dacă mai pot, dacă mi-e bine? Cine mă ține de mână Când lumea mea se dărâmă? Cine mă vede cu adevărat Când zâmbesc, dar sunt terminat? Cine rămâne lângă mine Când nu mai pot să spun că-i bine? Poate și omul care ajută Are nevoie să fie ținut. Poate și cel care zâmbește A plâns aseară nevăzut. Poate și omul care tace Are în piept un strigăt greu. Întreabă-l azi dacă mai poate, Nu aștepta să cadă rău. Cine mă întreabă pe mine Dacă mai pot, dacă mi-e bine? Cine mă ține de mână Când lumea mea se dărâmă? Cine mă vede cu adevărat Când zâmbesc, dar sunt terminat? Cine rămâne lângă mine Când nu mai pot să spun că-i bine? Cine mă întreabă pe mine... Dacă mai pot. Dacă mi-e bine.