De Ziua Mea, Mi-am Pus o Dorință

De ziua mea am zâmbit frumos, Ca să nu se vadă dorul. Am primit urări, am spus „mulțumesc”, Dar simțeam în piept tot golul. Erau oameni lângă mine, Dar nu cei din sufletul meu. Și când am stins lumânarea, M-am uitat în sus, spre Dumnezeu. N-am cerut bani, n-am cerut faimă, N-am cerut nimic măreț. Am cerut doar ca distanța Să nu ne mai doară atât de des. Poate mama plângea în taină, Poate tata tăcea și el. Și eu râdeam cu ochii umezi, Să nu le fac dorul mai greu. De ziua mea, mi-am pus o dorință: Să se facă drumul mic. Să-mi țin familia aproape, Să nu mai plâng de dor, nimic. De ziua mea, mi-am pus o dorință: Doamne, fă cum știi Tu mai bine. Șterge lacrima părinților mei Și adu-i mai aproape de mine. Am tăiat tortul fără ei, Dar în gând le-am pus o felie. Pentru mama care mă simte Când mi-e dor și nu pot zice. Pentru tata care tace, Dar le ține toate-n piept. Știu că dorul lui nu strigă, Dar îl simt din orice gest. Pentru copiii mei, lumina mea, Pentru casa care mă cheamă. Pentru toți cei ce mă iubesc Și mă poartă-n rugăciunea lor de seară. Nu doare ziua în sine, Doare locul gol de la masă. Când e ziua ta și sufletul Vrea doar să ajungă acasă. De ziua mea, mi-am pus o dorință: Să se facă drumul mic. Să-mi țin familia aproape, Să nu mai plâng de dor, nimic. De ziua mea, mi-am pus o dorință: Doamne, fă cum știi Tu mai bine. Șterge lacrima părinților mei Și adu-i mai aproape de mine. Dacă aș putea, aș strânge lumea Până casa ar fi lângă casă. Să nu mai fie atâta drum Între „mi-e dor” și „vin acasă”. Să bat la ușă fără veste, Să-mi văd mama cum zâmbește. Să-l văd pe tata cum mă strânge Și-n tăcerea lui se liniștește. De ziua mea, mi-am pus o dorință: Să se facă drumul mic. Să-mi țin familia aproape, Să nu mai plâng de dor, nimic. De ziua mea, mi-am pus o dorință: Doamne, fă cum știi Tu mai bine. Șterge lacrima părinților mei Și adu-i mai aproape de mine. De ziua mea... N-am vrut nimic. Doar să fim mai aproape.