Dă Radioul Mai Tare

În bucătăria mică, Se-auzea un radio vechi. Mama frământa aluatul, Tata asculta pe vechiul scaun. Eu stăteam la colț de masă, Cu genunchii juliți ușor. Nu știam că într-o zi O să-mi fie-atât de dor. Când pornea melodia aceea, Toată casa se oprea. Mama râdea lângă fereastră, Tata încet cânta și el. Azi sunt departe de toate, Într-un oraș străin și rece. Dar când aud piesa aceea, Ceva prin suflet trece. Dă radioul mai tare, Să aud casa prin el. Să-mi aduc aminte iarăși De copilul care eram eu. Dă radioul mai tare, Că mi-e dor de ai mei. Când cântă piesa aceea, Parcă sunt iar lângă ei. Azi am telefon deștept, Dar îl țin mereu tăcut. Nicio veste din ecran Nu-mi aduce ce-am pierdut. Am salvat mii de poze, Am mesaje, am povești. Dar nimic nu sună-acasă Ca un radio vechi. Mama încă ține minte Versurile rând cu rând. Tata zice că nu cântă, Dar îl prind cântând în gând. Azi sunt departe de toate, Într-un oraș străin și rece. Dar când aud piesa aceea, Ceva prin suflet trece. Dă radioul mai tare, Să aud casa prin el. Să-mi aduc aminte iarăși De copilul care eram eu. Dă radioul mai tare, Că mi-e dor de ai mei. Când cântă piesa aceea, Parcă sunt iar lângă ei. Nu-mi trebuie mult în viață, Când mi-e sufletul amar. Vreau doar o seară simplă, Cu ai mei în calendar. Să miroasă iar a pâine, Să fie masa plină. Să aud radioul vechi Și casa cum suspină. Dă radioul mai tare, Să aud casa prin el. Să-mi aduc aminte iarăși De copilul care eram eu. Dă radioul mai tare, Că mi-e dor de ai mei. Când cântă piesa aceea, Parcă sunt iar lângă ei. Dă radioul mai tare... Mi-e dor de casă. Mi-e dor de ei.