Te-am Iertat, Dar M-a Durut

Te-am iertat fără să strig, Fără să-ți cer explicații. Am plecat cu pasul greu, Nu cu vorbe aruncate. N-am vrut să-ți întorc durerea, N-am vrut să te văd căzut. Dar să știi că și tăcerea Are plânsul ei tăcut. Am zâmbit când m-ai văzut, Ca să par că nu mă doare. Dar în mine, adevărul Încă umblă fără soare. Nu port ură pentru tine, Nu cer nimic înapoi. Doar că unele răni rămân Chiar și după ce trec ploi. Te-am iertat, dar m-a durut, Nu se șterge tot cu timpul. Uneori rămâne-n suflet Ce nu mai rostește chipul. Te-am iertat, dar m-a durut, Și doar Dumnezeu a văzut Cât am plâns fără să știe Omul care m-a pierdut. Mi-au spus oamenii: „Lasă, trece”, Ca și cum e simplu tare. Dar când cineva te rupe, Nu te vindeci dintr-o vorbă mare. Am învățat să merg înainte, Să nu mă uit mereu înapoi. Dar sunt seri când se întoarce Tot ce-am îngropat în noi. Nu mai vreau să cer dreptate, Nu mai vreau să dau răspuns. Las pe Dumnezeu să știe Ce în mine a rămas ascuns. Nu port ură pentru tine, Nu cer nimic înapoi. Doar că unele răni rămân Chiar și după ce trec ploi. Te-am iertat, dar m-a durut, Nu se șterge tot cu timpul. Uneori rămâne-n suflet Ce nu mai rostește chipul. Te-am iertat, dar m-a durut, Și doar Dumnezeu a văzut Cât am plâns fără să știe Omul care m-a pierdut. Doamne, ține-mi inima curată, Să nu se facă rece-n piept. Să nu rănesc pe altcineva Pentru ce eu încă aștept. Dacă iertarea e un drum, Merg pe el cum pot, încet. Nu vreau să rămân în rană, Vreau să-mi fie iar senin în piept. Te-am iertat, dar m-a durut, Nu se șterge tot cu timpul. Uneori rămâne-n suflet Ce nu mai rostește chipul. Te-am iertat, dar m-a durut, Și doar Dumnezeu a văzut Cât am plâns fără să știe Omul care m-a pierdut. Te-am iertat... Dar Dumnezeu știe. M-a durut.