Nu Duce Singur

Te văd cum zâmbești la lume, Dar ochii tăi spun altceva. Spui mereu că trece totul, Dar nu trece chiar așa. Ții în tine prea multe, Nu mai ai loc să respiri. Și te porți ca și cum viața Nu ți-a dat destule lovituri. Nu trebuie să pari puternic, Nu trebuie să poți mereu. Știu și eu cum e să taci Când în suflet plouă greu. Lasă-mă să stau aproape, Nu te întreb dacă nu vrei. Uneori ajunge doar Să știi că sunt lângă ai tăi. Nu duce singur ce te doare, Pune jumate-n palma mea. Când lumea pare prea mare, Eu rămân aici, nu plec de lângă ea. Nu duce singur ce te apasă, Nu te ascunde când ți-e greu. Dacă nu mai găsești lumină, Ți-o țin aprinsă eu. Știu că ai nopți fără somn, Când tavanul parcă vorbește. Și orice gând pe care-l ai Tot mai tare te lovește. Știu că ziua te ridici, Îți faci treaba, mergi înainte. Dar sunt răni pe care omul Nu le vindecă prin cuvinte. Nu-ți cer să-mi spui tot acum, Nu-ți cer să-mi dai un răspuns. Doar să nu te pierzi în tine, Când ai plâns destul pe ascuns. Lasă-mă să stau aproape, Nu te întreb dacă nu vrei. Uneori ajunge doar Să știi că sunt lângă ai tăi. Nu duce singur ce te doare, Pune jumate-n palma mea. Când lumea pare prea mare, Eu rămân aici, nu plec de lângă ea. Nu duce singur ce te apasă, Nu te ascunde când ți-e greu. Dacă nu mai găsești lumină, Ți-o țin aprinsă eu. Și dacă într-o zi cad eu, Cum cazi și tu câteodată, Să-mi aduci aminte simplu Că durerea nu-i rușine. Să-mi spui: „Stai, respiră, Nu ești singur pe pământ.” Că uneori un om se salvează Doar cu un singur cuvânt. Nu duce singur ce te doare, Pune jumate-n palma mea. Când lumea pare prea mare, Eu rămân aici, nu plec de lângă ea. Nu duce singur ce te apasă, Nu te ascunde când ți-e greu. Dacă nu mai găsești lumină, Ți-o țin aprinsă eu. Nu duce singur... Sunt aici. Nu plec.