Tu M-ai Ținut În Viață

Au fost seri când n-am mai știut Dacă mai pot duce ziua. Mă uitam în gol, tăcut, Și-mi ascundeam oboseala. Lumea mă vedea mergând, Dar eu abia mă țineam. Spuneam tuturor că-s bine, Dar în mine mă pierdeam. Și când nu mai aveam cuvinte, Când nu mai credeam în mine, Ai rămas acolo simplu, Fără să ceri ceva de la mine. Nu m-ai întrebat de ce mă doare, Nu mi-ai spus că va trece ușor. Doar ai stat lângă tăcerea mea Și m-ai făcut să nu cobor. Tu m-ai ținut în viață, Când eu nu mai știam cum. Când îmi tremura speranța Și nu mai vedeam niciun drum. Tu m-ai ținut în viață, Fără vorbe mari, fără zgomot. Doamne, dă-i bine omului Care mi-a ținut sufletul pe loc. Nu știu dacă ai înțeles Cât de mult a contat. Un mesaj trimis la timp, Un „sunt aici” adevărat. Câteodată nu salvezi un om Cu răspunsuri sau putere. Îl salvezi când nu pleci În cea mai grea tăcere. Eu n-am spus atunci destul, Poate nici n-am știut să spun. Dar dacă mai sunt azi în picioare, E și fiindcă ai fost tu. Nu m-ai întrebat de ce mă doare, Nu mi-ai spus că va trece ușor. Doar ai stat lângă tăcerea mea Și m-ai făcut să nu cobor. Tu m-ai ținut în viață, Când eu nu mai știam cum. Când îmi tremura speranța Și nu mai vedeam niciun drum. Tu m-ai ținut în viață, Fără vorbe mari, fără zgomot. Doamne, dă-i bine omului Care mi-a ținut sufletul pe loc. Dacă n-am știut să-ți spun, Îți spun acum, cât încă pot: Ai fost lumină într-o vreme Când eu mă stingeam de tot. Și dacă viața te apasă, Cum m-a apăsat pe mine, Să-ți dea Dumnezeu un om Care să rămână lângă tine. Tu m-ai ținut în viață, Când eu nu mai știam cum. Când îmi tremura speranța Și nu mai vedeam niciun drum. Tu m-ai ținut în viață, Fără vorbe mari, fără zgomot. Doamne, dă-i bine omului Care mi-a ținut sufletul pe loc. Tu m-ai ținut în viață... Și Dumnezeu știe. Mulțumesc.