Nu-mi Promite Luna

Nu-mi promite luna, Nu-mi promite cer. Stai cu mine seara, Când nu știu ce să-ți cer. Nu-mi aduce lumea, Nu-mi vorbi frumos doar rar. Fă-mi o cafea în liniște Când mă vezi că nu am har. Nu am nevoie de cuvinte Spuse tare, fără rost. Vreau doar omul care rămâne Și când nu sunt cum am fost. Dragostea nu stă în poze, Nu se vede doar în flori. Stă în mâna care-ți spune: „Sunt aici, de câte ori.” Nu-mi promite luna, Promite-mi că rămâi. Când sunt greu de înțeles, Să nu pleci de lângă mine. Nu-mi promite lumea, Promite-mi un loc blând. Unde pot să tac cu tine Și să fiu iubit oricând. Ține-mă de mână Când mă vezi că tac prea mult. Nu mă întreba de toate, Doar rămâi și te ascult. Câteodată oboseala Nu se spune în cuvinte. Se vede-n ochii celui Care pare că te minte. Și dacă vin zile grele, Nu vreau să fugim de ele. Vreau să ne găsim aproape Printre toate grijile. Dragostea nu stă în poze, Nu se vede doar în flori. Stă în mâna care-ți spune: „Sunt aici, de câte ori.” Nu-mi promite luna, Promite-mi că rămâi. Când sunt greu de înțeles, Să nu pleci de lângă mine. Nu-mi promite lumea, Promite-mi un loc blând. Unde pot să tac cu tine Și să fiu iubit oricând. Nu vreau iubire de poveste, Vreau iubire de zi grea. Când se strică toate-n jur, Dar nu se strică între noi ceva. Nu vreau vorbe perfecte, Vreau un suflet adevărat. Care vede omul din mine Și când sunt dezordonat. Nu-mi promite luna, Promite-mi că rămâi. Când sunt greu de înțeles, Să nu pleci de lângă mine. Nu-mi promite lumea, Promite-mi un loc blând. Unde pot să tac cu tine Și să fiu iubit oricând. Nu-mi promite luna... Promite-mi că rămâi. Atât.