Nu Sunt Bine, Dar Zâmbesc

Mă întreabă lumea: „Ești bine?” Și răspund cum am învățat. Pun un zâmbet peste toate, Ca un geam peste crăpat. Nu vreau să stric ziua nimănui, Nu vreau să par slab în fața lor. Așa că tac și merg înainte, Cu un nod ascuns în dor. Am obosit să fiu acela Care pare că rezistă. Câteodată, sub tăcere, E o inimă prea tristă. Și nu cer să mă salveze Cineva din viața mea. Vreau doar să nu mai fiu singur Când îmi cade liniștea. Nu sunt bine, dar zâmbesc, Ca să nu întrebe lumea. Mi-am făcut din ochii mei Locul unde ascund durerea. Nu sunt bine, dar zâmbesc, Și mă țin cum pot pe drum. Doamne, vezi ce nu se vede, Când spun iar că sunt bine acum. Am prieteni care râd cu mine, Dar nu știu ce port în piept. Nici nu-i vina lor, poate, Eu n-am spus nimic concret. Am învățat să nu deranjez, Să fiu calm, să fiu normal. Dar în serile prea lungi, Mă simt gol pe interior. Nu vreau milă, nu vreau vorbe, Nu vreau să mă plâng mereu. Vreau doar cineva să simtă Când nu mai pot nici eu. Și nu cer să mă salveze Cineva din viața mea. Vreau doar să nu mai fiu singur Când îmi cade liniștea. Nu sunt bine, dar zâmbesc, Ca să nu întrebe lumea. Mi-am făcut din ochii mei Locul unde ascund durerea. Nu sunt bine, dar zâmbesc, Și mă țin cum pot pe drum. Doamne, vezi ce nu se vede, Când spun iar că sunt bine acum. Dacă mă vezi că râd prea tare, Poate nu-i chiar bucurie. Poate încerc să acopăr Ce se rupe-n mine vie. Dacă mă vezi că tac prea mult, Nu mă lăsa să mă închid. Uneori un om se pierde Chiar sub ochii celor dragi. Nu sunt bine, dar zâmbesc, Ca să nu întrebe lumea. Mi-am făcut din ochii mei Locul unde ascund durerea. Nu sunt bine, dar zâmbesc, Și mă țin cum pot pe drum. Doamne, vezi ce nu se vede, Când spun iar că sunt bine acum. Nu sunt bine... Dar azi am spus. Poate ajunge.