Anii Nu Se Întorc

Ne trezim cu graba-n casă, Punem ziua peste noi. Spunem „lasă, mai târziu” Și trecem iar pe lângă noi. Mama sună să ne-audă, Tata-ntreabă rar ceva. Noi răspundem în grabă mare, Ca și cum timpul ar sta. Copiii vor să stăm o clipă, Nu cer lumea, nu cer bani. Dar noi credem că avem vreme Și se duc pe rând anii. Și într-o zi o să ne doară Tot ce azi pare puțin. O masă simplă, o privire, Un „te iubesc” spus la timp. Nu ne mai întoarce nimeni anii, Nici serile pierdute-n grabă. Nici glasul mamei de la ușă, Nici tata stând tăcut pe scară. Nu ne mai întoarce nimeni anii, Doamne, fă-ne să vedem. Că tot ce iubim astăzi aproape Mâine poate nu mai avem. Ne facem oameni serioși, Cu planuri, rate și hârtii. Dar uităm că viața noastră Stă în oameni, nu-n cutii. Ne strângem banii pentru mâine, Dar pierdem aziul pe tăcut. Și când se face liniște în casă, Ne întrebăm ce n-am făcut. Câte drumuri am amânat, Câte îmbrățișări au rămas. Câte vorbe bune-n suflet N-au mai apucat să iasă. Și într-o zi o să ne doară Tot ce azi pare puțin. O masă simplă, o privire, Un „te iubesc” spus la timp. Nu ne mai întoarce nimeni anii, Nici serile pierdute-n grabă. Nici glasul mamei de la ușă, Nici tata stând tăcut pe scară. Nu ne mai întoarce nimeni anii, Doamne, fă-ne să vedem. Că tot ce iubim astăzi aproape Mâine poate nu mai avem. Poate azi lăsăm telefonul, Poate azi sunăm acasă. Poate azi ne ținem copiii Mai mult decât încă o plasă. Poate azi spunem „iartă-mă”, Poate azi spunem „mi-e dor”. Că viața nu ne dă înapoi Ce-am pierdut nepăsători. Nu ne mai întoarce nimeni anii, Nici serile pierdute-n grabă. Nici glasul mamei de la ușă, Nici tata stând tăcut pe scară. Nu ne mai întoarce nimeni anii, Doamne, fă-ne să vedem. Că tot ce iubim astăzi aproape Mâine poate nu mai avem. Nu ne mai întoarce nimeni anii... Iubește azi. Sună azi.