Și Eu Aveam Nevoie

Am fost umărul lor mereu, Când nu mai puteau să ducă. Le-am spus: „Stai liniștit, sunt aici”, Chiar când inima mea era ruptă. Am avut vorbe pentru toți, Am avut răbdare cât am putut. Dar când a venit rândul meu, Nimeni nu m-a cunoscut. Nu le port vină, poate nici eu N-am știut să cer frumos. Dar m-am săturat să fiu puternic Cu sufletul întors pe dos. Și într-o noapte fără zgomot, Mi-am pus mâna peste piept. Am zis: „Doamne, vezi și omul Care nu mai știe să ceară ajutor.” Și eu aveam nevoie Să mă țină cineva. Nu doar să fiu eu lumina Când se stinge lumea ta. Și eu aveam nevoie Să aud: „Nu plec, rămân.” Doamne, dacă mă mai vezi, Ține-mă Tu de mână acum. Am râs cu oameni care plângeau, Le-am făcut loc în viața mea. Dar n-am avut curaj să spun Că și în mine se rupea ceva. M-au sunat când le era greu, Am răspuns chiar și târziu. Dar când eu am tăcut mai mult, N-a întrebat nimeni: „Ești viu?” Așa înveți să nu mai ceri, Să te ridici fără cuvinte. Dar omul care pare tare Are și el nopți frânte. Și într-o noapte fără zgomot, Mi-am pus mâna peste piept. Am zis: „Doamne, vezi și omul Care nu mai știe să ceară ajutor.” Și eu aveam nevoie Să mă țină cineva. Nu doar să fiu eu lumina Când se stinge lumea ta. Și eu aveam nevoie Să aud: „Nu plec, rămân.” Doamne, dacă mă mai vezi, Ține-mă Tu de mână acum. Nu vreau să-mi plângă nimeni mila, Nu vreau să par mai greu decât sunt. Vreau doar un om care să simtă Când tac prea mult și mă ascund. Poate nu știu să spun „mă doare”, Poate zâmbesc când sunt la pământ. Dar dacă Dumnezeu mă vede, Nu sunt pierdut pe-acest pământ. Și eu aveam nevoie Să mă țină cineva. Nu doar să fiu eu lumina Când se stinge lumea ta. Și eu aveam nevoie Să aud: „Nu plec, rămân.” Doamne, dacă mă mai vezi, Ține-mă Tu de mână acum. Și eu aveam nevoie... Dar Tu ai văzut. Tu ai rămas.