Țin Totul pe Umeri

Mă trezesc cu griji pe piept, Înainte să sune alarma. Îmi fac cafeaua fără gust Și-mi pun pe față calmul, iarna. Am facturi, planuri, drumuri lungi, Și oameni care cred în mine. Dar nimeni nu mă vede când Îmi tremură curajul în mine. Spun „rezolv”, spun „lasă, pot”, Spun „nu-i nimic, se face”. Dar uneori, în gândul meu, Se rupe liniștea în pace. Nu vreau să cad în fața lor, Nu vreau să par că nu mai duc. Dar Doamne, știi și Tu prea bine Cât mă țin să nu mă rup. Țin totul pe umeri, Dar sufletul meu obosește. Zâmbesc ca să par tare, Dar inima mea se ferește. Țin totul pe umeri, Și merg înainte, încet. Doamne, când nu mai am putere, Pune Tu mâna pe piept. Nu-mi e frică de muncă grea, Nici de nopți cu prea puțin somn. Mi-e frică să nu ajung Un om prezent doar pe drum. Să am bani, dar să n-am timp, Să am casă, dar nu liniște. Să câștig tot ce-am visat Și să pierd ce mă iubește. De asta trag cât încă pot, Dar mă rog în fiecare seară: Să nu mă fac rece de tot Din prea multă grijă amară. Nu vreau să cad în fața lor, Nu vreau să par că nu mai duc. Dar Doamne, știi și Tu prea bine Cât mă țin să nu mă rup. Țin totul pe umeri, Dar sufletul meu obosește. Zâmbesc ca să par tare, Dar inima mea se ferește. Țin totul pe umeri, Și merg înainte, încet. Doamne, când nu mai am putere, Pune Tu mâna pe piept. Dacă mă vezi că tac la masă, Nu e fiindcă nu-mi pasă. Poate am adunat prea multe Și nu știu cum să le las. Dacă mă vezi privind departe, Nu mă judeca ușor. Poate caut, printre gânduri, Un loc unde să nu mă doară. Țin totul pe umeri, Dar sufletul meu obosește. Zâmbesc ca să par tare, Dar inima mea se ferește. Țin totul pe umeri, Și merg înainte, încet. Doamne, când nu mai am putere, Pune Tu mâna pe piept. Țin totul pe umeri... Dar nu sunt singur. Dumnezeu vede.