Anii Mei

Mă uit în oglindă și văd fire albe-n păr, Și simt cum viața trece, ca un vis, cu adevărat. Am alergat prin lume după bani și după rost, Și am uitat pe drum, adesea, cine am fost. Am vrut să cuceresc pământul, să ajung cât mai sus, Dar tinerețea mea, în tăcere, s-a dus. Privesc acum în urmă la băiatul de demult, Ce alerga prin iarbă și nu cerea prea mult. Se duce timpul nostru și nu-l mai poți opri, Rămân doar amintiri din nopți și din zi... (Unde s-au dus... unde s-au dus...) Se duc anii mei ca frunzele în vânt! Și lasă doar tristețe și dor pe acest pământ! Am strâns averi și case, dar sufletul mi-e gol, Când văd cum trece viața și joc ultimul rol! Aș da tot aurul din lume, tot ce am adunat, Să mai fiu o secundă copilul din sat! Ce simplă era viața când eram doar un copil, Când nu știam de griji și de sufletul umil. O bucată de pâine și un cer curat deasupra, Erau de ajuns atunci să ne stingă toată trudă. Azi alergăm orbiți prin orașe pline de fum, Și ne pierdem sufletul pe un rătăcit drum. Ne strângem bogății pe care nu le luăm cu noi, Și ne trezim bătrâni, singuri și goi. Se duce timpul nostru și nu-l mai poți opri, Rămân doar amintiri din nopți și din zi... Se duc anii mei ca frunzele în vânt! Și lasă doar tristețe și dor pe acest pământ! Am strâns averi și case, dar sufletul mi-e gol, Când văd cum trece viața și joc ultimul rol! Aș da tot aurul din lume, tot ce am adunat, Să mai fiu o secundă copilul din sat! Oprește-te o clipă... din drumul tău cel greu. Privește cerul sus și mulțumește-i lui Dumnezeu. Că viața-i doar o clipă. Se duc anii mei ca frunzele în vânt... Și lasă doar tristețe și dor pe acest pământ. Anii mei... S-au dus. Rămâne doar dorul.