Suntem Acasă, Dar Lipsim

Intrăm pe ușă obosiți, Cu ziua încă pe noi. Punem cheia lângă masă, Dar gândul e tot înapoi. Copilul vrea să ne arate Ce-a desenat azi pentru noi. Noi spunem: „Stai puțin, iubire”, Și pierdem clipa amândoi. Avem casa luminată, Dar în suflet e târziu. Stăm aproape unii de alții, Dar nu mai știm să fim vii. Nu ne desparte doar distanța, Ne desparte graba grea. Uneori ești lângă mine Și tot îmi lipsești cumva. Suntem acasă, dar lipsim, Cu ochii-n ecrane și-n griji. Ne iubim, dar ne-amânăm, Până devenim străini. Suntem acasă, dar lipsim, Doamne, trezește-ne iar. Să nu pierdem ce iubim Pentru tot ce trece-n zadar. Mama ne sună mai rar acum, Ca să nu ne deranjeze. Tata spune: „Ești ocupat”, Dar vocea lui parcă se frânge. Noi zicem: „Vin într-un weekend”, „Vorbim când se mai liniștește.” Dar viața nu stă lângă ușă Până omul se trezește. Avem poze cu zâmbete multe, Dar prea puține clipe întregi. Și ne mirăm că dorul crește Lângă oamenii pe care-i vezi. Nu ne desparte doar distanța, Ne desparte graba grea. Uneori ești lângă mine Și tot îmi lipsești cumva. Suntem acasă, dar lipsim, Cu ochii-n ecrane și-n griji. Ne iubim, dar ne-amânăm, Până devenim străini. Suntem acasă, dar lipsim, Doamne, trezește-ne iar. Să nu pierdem ce iubim Pentru tot ce trece-n zadar. Poate azi închidem lumea Și rămânem doar noi. Fără grabă, fără planuri, Fără frica zilei de apoi. Să ne uităm în ochi o clipă, Să spunem ce nu spunem des. Că oamenii pe care-i iubim Nu sunt aici pentru totdeauna. Suntem acasă, dar lipsim, Cu ochii-n ecrane și-n griji. Ne iubim, dar ne-amânăm, Până devenim străini. Suntem acasă, dar lipsim, Doamne, trezește-ne iar. Să nu pierdem ce iubim Pentru tot ce trece-n zadar. Suntem acasă... Dar azi rămânem. Cu adevărat.