Când O Să Trăim

Tot spunem „lasă, într-o zi”, Când o să fie mai ușor. Când terminăm ce avem de dus, Când nu mai doare niciun dor. Mai strângem bani, mai facem planuri, Mai punem visele pe raft. Și trec pe lângă noi momente Pe care nu le mai întorc. Ne grăbim spre dimineață, Ne întoarcem obosiți. Și între două griji pe fugă, Uităm că suntem vii. Nu ne oprește nimeni viața, Dar o amânăm mereu. Și ne trezim, după ani de zile, Întrebându-ne în pieptul greu. Când o să trăim, Dacă azi doar alergăm? Când o să iubim, Dacă tot amânăm? Când o să trăim, Că timpul nu stă pe loc. Doamne, fă-ne să vedem Că viața-i acum, nu deloc. Copiii cresc în poze noi, Părinții albesc încet. Noi le spunem „vin curând”, Dar curândul trece drept. Ne cumpărăm lucruri frumoase, Dar liniștea nu-i de vânzare. Avem telefoane pline, Și sufletul fără răbdare. Câte nopți ne-au prins cu gândul La ce n-am apucat să fim? Și câte zile au trecut Fără măcar să le simțim? Nu ne oprește nimeni viața, Dar o amânăm mereu. Și ne trezim, după ani de zile, Întrebându-ne în pieptul greu. Când o să trăim, Dacă azi doar alergăm? Când o să iubim, Dacă tot amânăm? Când o să trăim, Că timpul nu stă pe loc. Doamne, fă-ne să vedem Că viața-i acum, nu deloc. Poate nu trebuie să avem tot Ca să râdem lângă cineva. Poate nu trebuie să fie perfect Ca să ne ținem inima. Poate fericirea simplă Nu vine după ani de drum. Poate stă chiar lângă noi Și ne întreabă: „Dar acum?” Când o să trăim, Dacă azi doar alergăm? Când o să iubim, Dacă tot amânăm? Când o să trăim, Că timpul nu stă pe loc. Doamne, fă-ne să vedem Că viața-i acum, nu deloc. Când o să trăim? Poate azi. Poate acum.