M-a Obosit Viața

Nu m-a obosit munca, Nici drumul lung de dimineață. M-a obosit să par întreg Când se rupe ceva în față. Nu m-au obosit oamenii, Ci felul în care tac. Când mă întreabă dacă-i bine Și nici nu stau să-mi audă glas. Nu m-a obosit viața, Ci fuga asta fără rost. Să am mereu ceva de făcut Și prea puțin timp pentru ce-am fost. Doamne, nu cer să-mi fie ușor, Nu cer drum fără durere. Dar dă-mi o clipă să respir Și-o inimă care nu piere. M-a obosit viața, Dar nu vreau să mă opresc. Încă am oameni de iubit, Încă am pentru ce trăiesc. M-a obosit viața, Dar nu mi-a luat sufletul. Doamne, ține-mă aproape, Când mi se clatină pasul. M-au obosit promisiuni Pe care mi le-am tot făcut. Că mâine mă opresc puțin, Că mâine nu mai duc atât. Dar mâine vine tot grăbit, Cu alte griji peste ale mele. Și eu îmi pun zâmbetul iar Peste nopțile prea grele. Mi-e dor să râd fără motiv, Mi-e dor să stau fără vină. Mi-e dor de mine, cel de-atunci, Cu ochii calzi și inima plină. Doamne, nu cer să-mi fie ușor, Nu cer drum fără durere. Dar dă-mi o clipă să respir Și-o inimă care nu piere. M-a obosit viața, Dar nu vreau să mă opresc. Încă am oameni de iubit, Încă am pentru ce trăiesc. M-a obosit viața, Dar nu mi-a luat sufletul. Doamne, ține-mă aproape, Când mi se clatină pasul. Dacă mă vezi că tac prea mult, Nu înseamnă că nu-mi pasă. Poate doar caut în mine Un loc unde inima respiră. Nu vreau să fug de ce iubesc, Nu vreau să las totul în urmă. Vreau doar să simt, măcar o zi, Că viața nu mă mai consumă. M-a obosit viața, Dar nu vreau să mă opresc. Încă am oameni de iubit, Încă am pentru ce trăiesc. M-a obosit viața, Dar nu mi-a luat sufletul. Doamne, ține-mă aproape, Când mi se clatină pasul. M-a obosit viața... Dar Tu mă ții. Și merg.