Ne Prefacem Că Trăim

Ne trezim cu griji pe piept, Bem cafeaua pe fugă. Ne spunem că mai rezistăm, Că viața așa ne obligă. Ne îmbrăcăm frumos durerea, Punem zâmbetul la loc. Și ieșim din casă iarăși, Ca și cum nu arde tot. Avem vise puse-n rafturi, Avem doruri amânate. Și oameni pe care-i iubim Dar îi sunăm prea rar, din păcate. Și trece ziua, trece anul, Trece tot pe lângă noi. Când ne-ntreabă inima ceva, Îi spunem: „Nu acum, apoi.” Ne prefacem că trăim, Dar doar alergăm prin viață. Avem tot mai multe lucruri Și tot mai puțină speranță. Ne prefacem că suntem bine, Dar ne doare pe ascuns. Doamne, vezi ce nu se vede, Când zâmbetul nu-i de ajuns. Ne cumpărăm liniștea cu bani, Dar liniștea nu se cumpără. Ne pierdem nopțile în gânduri, Ziua spunem că nu ne supără. Părinții albi ne zic: „Ai grijă”, Copiii cresc fără să știm. Noi le promitem „într-o zi”, Dar într-o zi nu mai venim. Ne ținem tari în fața lumii, Ne rupem singuri, pe tăcut. Și ne dăm seama prea târziu Câte clipe am pierdut. Și trece ziua, trece anul, Trece tot pe lângă noi. Când ne-ntreabă inima ceva, Îi spunem: „Nu acum, apoi.” Ne prefacem că trăim, Dar doar alergăm prin viață. Avem tot mai multe lucruri Și tot mai puțină speranță. Ne prefacem că suntem bine, Dar ne doare pe ascuns. Doamne, vezi ce nu se vede, Când zâmbetul nu-i de ajuns. Poate azi ar trebui Să ne oprim o clipă. Să sunăm omul acela Pe care-l ținem doar în lipsă. Să spunem „iartă-mă” mai repede, Să spunem „te iubesc” mai des. Că timpul nu ne dă înapoi Ce din grabă n-am ales. Ne prefacem că trăim, Dar doar alergăm prin viață. Avem tot mai multe lucruri Și tot mai puțină speranță. Ne prefacem că suntem bine, Dar ne doare pe ascuns. Doamne, vezi ce nu se vede, Când zâmbetul nu-i de ajuns. Ne prefacem că trăim... Dar viața e acum. Doamne, trezește-ne.