La Răscruce

Am obosit să tot privesc în urmă, Să caut urme pe un drum uscat. Am dat din suflet tot ce am avut mai bun, Dar totul s-a transformat în scrum. Fiecare vorbă a rămas în vânt, Și s-a pierdut pe acest pământ. Nu mai m-ntorc din drumul meu acum, Chiar dacă merg singur prin fum. Se deschid uși și altele se închid, Iar eu în față doar un cer senin deschid... (Am plecat... am plecat...) Că la răscruce de drumuri am înțeles un lucru mare! Nu orice om care vine în viață îți e și salvare! Am strâns în palme doar cioburi și amintiri amare, Dar merg înainte cu fruntea sus, spre o nouă zare! Nu mai am timp de regrete, nu mai am timp de suspin, Îmi iau viața în mâini și las în urmă orice venin! E liniște pe stradă și se face zi, Oamenii mari încep a se trezi. Mă uit la palmele mele pline de răbdare, Și simt cum înăuntru crește o mare putere. Nu m-au doborât nicio ploaie și niciun vânt, Am rămas drept și am crezut în cuvânt. Cine a vrut să plece, a plecat de mult, Eu nu mai stau în trecut să ascult. Se deschid uși și altele se închid, Iar eu în față doar un cer senin deschid... Că la răscruce de drumuri am înțeles un lucru mare! Nu orice om care vine în viață îți e și salvare! Am strâns în palme doar cioburi și amintiri amare, Dar merg înainte cu fruntea sus, spre o nouă zare! Nu mai am timp de regrete, nu mai am timp de suspin, Îmi iau viața în mâini și las în urmă orice venin! Închide ușa trecutului... și nu te mai uita înapoi. Lumea e mare și e loc destul... pentru noi doi, dar separat. Mergi înainte. Că la răscruce de drumuri am înțeles un lucru mare... Nu orice om care vine în viață îți e și salvare. La răscruce... Drumul meu. Fruntea sus.