Nimeni nu m-a ținut ca tine

Nimeni nu m-a întrebat Ce ascund în ochii mei. Tu ai stat lângă tăcerea mea Fără să te sperii de ea. Când eu nu mai credeam nimic, Tu mi-ai spus: „Mai stai puțin.” Și din omul rupt de lume Ai făcut iar om întreg. Nu m-ai schimbat cu vorbe mari, Nu mi-ai promis cerul de sus. Doar ai rămas când toți plecau Și asta mi-a fost de-ajuns. Sunt oameni care vin o clipă Și oameni care-ți schimbă viața. Tu ai venit fără zgomot Și mi-ai adus iar dimineața. Nimeni nu m-a ținut ca tine, Când sufletul meu cădea. Nimeni nu mi-a dat liniște Cum mi-ai dat-o tu, cumva. Nimeni nu m-a văzut ca tine, Fără mască, fără rol. Ai pus lumină peste mine Când eram pe dinăuntru gol. Ai știut când să vorbești, Ai știut când să nu spui nimic. Ai simțit durerea mea Chiar și când zâmbeam un pic. Când m-am certat cu mine, Tu nu m-ai judecat. Mi-ai pus mâna peste inimă Și încet m-ai așezat. Nu știu ce-am făcut în viață Să primesc un om ca tine. Dar de când ești lângă mine, Parcă lumea doare mai puțin. Sunt oameni care vin o clipă Și oameni care-ți schimbă viața. Tu ai venit fără zgomot Și mi-ai adus iar dimineața. Nimeni nu m-a ținut ca tine, Când sufletul meu cădea. Nimeni nu mi-a dat liniște Cum mi-ai dat-o tu, cumva. Nimeni nu m-a văzut ca tine, Fără mască, fără rol. Ai pus lumină peste mine Când eram pe dinăuntru gol. Dacă vin zile mai grele, Dacă viața ne apasă, Să nu uiți că mâna ta Pentru mine înseamnă acasă. Nu-mi trebuie lumea toată, Nu-mi trebuie drum ușor. Dacă ești aici cu mine, Am putere să nu mor. Nimeni nu m-a ținut ca tine, Când sufletul meu cădea. Nimeni nu mi-a dat liniște Cum mi-ai dat-o tu, cumva. Nimeni nu m-a văzut ca tine, Fără mască, fără rol. Ai pus lumină peste mine Când eram pe dinăuntru gol. Nimeni ca tine... Nimeni. Mulțumesc că ești.