Toți Se Sprijină Pe Mine

Toți se sprijină pe mine, Când le fuge pământul. Le dau liniște din vorbe, Chiar când îmi tremură gândul. Sunt acela care spune: „Lasă, nu-i nimic, rezolv.” Dar sub haina mea de om tare Port și eu un suflet gol. Nu mă plâng, că nu mi-e firea, Nu cer mult, că n-am știut. Am învățat de mic, probabil, Să fiu stâlp când m-a durut. Dar în serile târzii, Când nu mai sună nimeni, Mă întreb încet, în mine: Pe mine cine mă ține? Toți se sprijină pe mine, Dar și eu mă clatin uneori. Și eu am nopți fără răspunsuri, Și eu am lacrimi în ochi. Toți se sprijină pe mine, Dar Doamne, Tu mă vezi. Când nu mai pot să fiu puternic, Ține-mă să nu cedez. Am fost frate, tată, fiu, Prieten bun, umăr de plâns. Am ținut atâtea vieți Cu zâmbetul pe chipul strâns. Am răspuns când le-a fost greu, Am venit când m-au chemat. Dar când eu am stat tăcut, Prea puțini m-au întrebat. Nu le port vină în suflet, Poate nu știau ce duc. Că și omul care ajută Are zile când se rup. Dar în serile târzii, Când nu mai sună nimeni, Mă întreb încet, în mine: Pe mine cine mă ține? Toți se sprijină pe mine, Dar și eu mă clatin uneori. Și eu am nopți fără răspunsuri, Și eu am lacrimi în ochi. Toți se sprijină pe mine, Dar Doamne, Tu mă vezi. Când nu mai pot să fiu puternic, Ține-mă să nu cedez. Nu vreau să fug de nimeni, Nu vreau să las pe nimeni greu. Dar nu mă lăsa, Doamne, Să mă uit de tot pe eu. Dă-mi o inimă curată, Dar nu una de piatră. Să pot iubi în continuare, Fără să mă pierd odată. Toți se sprijină pe mine, Dar și eu mă clatin uneori. Și eu am nopți fără răspunsuri, Și eu am lacrimi în ochi. Toți se sprijină pe mine, Dar Doamne, Tu mă vezi. Când nu mai pot să fiu puternic, Ține-mă să nu cedez. Toți se sprijină pe mine... Dar Tu mă ții. Tu mă vezi.