Timpul Mi-a Bătut La Ușă

Aseară, timpul mi-a bătut la ușă, Fără grabă, fără glas. L-am privit și mi-a zis încet: „Știi cât din tine a rămas?” Mi-a arătat o masă simplă, Unde râdeam fără motiv. Mi-a arătat o mână caldă Pe care n-am ținut-o cât am putut. Mi-a spus: „Nu vin să te sperii, Vin doar să-ți aduc aminte: Tot ce lași pe mai târziu Se poate pierde înainte.” Și-am tăcut, că n-aveam răspuns, Doar un nod adânc în piept. Câte zile am tot trecut Fără să le trăiesc complet? Timpul mi-a bătut la ușă Și mi-a spus: „Nu mai amân.” Sună-i azi pe cei de-acasă, Ține-ți copilul la sân. Timpul mi-a bătut la ușă Și mi-a spus: „Nu fugi mereu.” Ce iubești nu stă pe loc, Ține-l aproape cu Dumnezeu. Mi-a arătat pe mama tânără, Cum mă striga din prag. Mi-a arătat pe tata-n curte, Cu ochii obosiți, dar calzi. Mi-a arătat copilul mic, Cu mâna întinsă spre mine. Și toate clipele în care Am spus: „Acum nu pot, iubire.” Mi-a spus: „Nu judec, nu cert, Dar uită-te ce se duce. Viața nu țipă când pleacă, Doar lasă liniște-n cruce.” Și-am tăcut, că n-aveam răspuns, Doar un nod adânc în piept. Câte zile am tot trecut Fără să le trăiesc complet? Timpul mi-a bătut la ușă Și mi-a spus: „Nu mai amân.” Sună-i azi pe cei de-acasă, Ține-ți copilul la sân. Timpul mi-a bătut la ușă Și mi-a spus: „Nu fugi mereu.” Ce iubești nu stă pe loc, Ține-l aproape cu Dumnezeu. L-am întrebat: „Mai am o șansă Să repar ce-am tot lăsat?” El mi-a zis: „Cât poți iubi, Încă nu e prea târziu.” „Dar nu aștepta minunea Ca să faci un pas frumos. Uneori Dumnezeu răspunde Prin omul care vine jos.” Timpul mi-a bătut la ușă Și mi-a spus: „Nu mai amân.” Sună-i azi pe cei de-acasă, Ține-ți copilul la sân. Timpul mi-a bătut la ușă Și mi-a spus: „Nu fugi mereu.” Ce iubești nu stă pe loc, Ține-l aproape cu Dumnezeu. Timpul mi-a bătut la ușă... Și de data asta L-am ascultat.